... :o3

Avem timp.

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.
                                                                                     "Octavian Paler"

Dorinta desarta ...

Acum cateva secunde am vazut o geana pe obrazul meu stang…

Am lasato acolo…

Poate o observa cineva dimineata si-mi pot pacali destinul…

Cuvinte sau ganduri? ...

Ce s-ar intampla daca gandurile noastre ar avea sonor, ar fi auzite? Ne-am da de gol, ne-am face de ras, poate am evita niste neintelegeri, sau poate ne-am incurca si mai rau...
Oamenii prefera sa nu stie ce gandesc altii despre ei si... oamenii, prefera sa nu spuna tot ce gandesc! Se multumesc cu putinele cuvinte politicoase pe care si le adreseaza unii altora, neinteresandu-i de fapt ceea ce in adevar gandesc unii despre altii. Firesc, normal...

Ce e mai grav? Cuvantul, sau gandul la acel cuvant? Omoram gandurile noastre cu un rezumat ieftin alcatuit din cuvinte. Musamalizam ganduri rele sau bune prin cuvinte.

De ce e mai grav cand rostesti ceva, decat atunci cand il gandesti dar nu il spui? Pentru ca gandurile nu se aud? Negarea realitatii? Doar din cauza asta?

Gandul este de fapt simtirea omului!

 Nu stii ce simt pentru tine, nu stii ce gandesc in prezenta ta si cand nu suntem impreuna; asta pentru ca anumite norme nu imi dau voie sa imi exprim gandurile asa cum sunt ele, sau poate pentru ca daca le-as transforma in cuvinte sau fapte, te-as pierde ca prieten. Asadar, voi continua sa nu dau frau liber gandurilor mele, voi continua sa ma abtin.

De multe ori traim simultan doua realitati diferite: ce spunem si ce gandim. Traim in prima, dar cateodata ne-am dori sa traim in cea de-a doua!

Intr-un final, gandurile sunt cele ce au rezonanta in univers si se duc acolo unde le trimitem, eu ma bazez pe ele; cuvintele sunt tari, zgomotoase, brute si  scurte 

Asa ca...aveti grija, cand va puneti o dorinta, sa nu fie cu voce tare!

Ultima zi de vara!

Pentru un oraş în care nu se întâmplă aproape nimic, niciodată, bătaia cu apă, de ieri, din Grădina Publică, a celor aproape 200 de adolescenti, ar putea deveni un eveniment memorabil. 

Nu neapărat pentru scandalizarea tradiţionaliştilor, mai în vârstă, care au plecat din parc, atunci când a început bătaia cu apă. Nici măcar pentru susţinerea pe care le-o ofereau copiilor din fântână câteva bunici cu nepoţei sau vânzătoarea de la toneta de îngheţată.

Şi nici măcar pentru nasul spart al unuia care, în joaca lui cu apa, a alunecat şi s-a lovit. Evenimentul de ieri rămâne memorabil pentru capacitatea de mobilizare a tinerilor galateni şi pentru intenţia lor declarată:  aceea de a sărbători o ultimă zi de vară şi de final de vacanţă,  înainte de începerea şcolii.

Sa ai cu ce-ti umple weekend'ul.(2)

uf ... Aer!

Poate ca o sa sune stupid, dar nu m-am mai simtit atat de bine de cateva luni bune.Spuneam lucruri, aveam revelatii, dar nu le simteam. Acum, o fac. Am avut nevoie de o cearta ca sa fiu impacata cu mine si sa realizez ca este timpul sa o las balta. Pentru moment, m-am ridicat de la pamant, m-am sters de praf si am facut semn unui taxi sa ma duca la destinatie. Poate ca nu sunt eu acum puternica, dar macar stiu pe ce drum trebuie sa o iau. Lucru mare pentru mine, caci am fost pierduta o perioada lunga de timp.

Astazi am plans. Nu de dor, nu de mila. De nervi. Nu mai facusem asta de ceva timp. In timp ce imi strangeam pumnii si incercam sa ma calmez, am zambit. Nu de nebuna, desi ati fi tentati sa spuneti asta intr-o prima faza. Am zambit pentru ca in final am reusit sa simt si altceva.

Sper doar sa nu fie o reactie de moment. [mai precis, ma rog sa nu fie]

Stare de spirit ...

Invaluit in ceata, c-o urma de mister, jumatate de chip ii e intotdeauna acoperit. Apare si dispare, iar trasaturile-i sunt mereu altele. Zambeste sau e trist, dar ma priveste….e privirea pe care o simti, pentru ca niciodata n-am trecut de pragul cetii, n-am reusit sa-i vad culoarea ochilor. De multe ori ii simteam verzi, patrunzatori, iar cand incercam sa-i ating, se transformau, iar el era de fiecare data altul. Cateodata bratele-i erau puternice si nu ma lasau din stransoarea lor, alteori era atat de bland…. Uneori radea cu gura pana la urechi, un ras malefic care ma inspaimanta…si-mi radea asa in fata ore-n sir, torturandu-mi fiecare gand. De o vreme, e liniste si parca imi lipseste prezenta unui nou necunoscut, ori poate e acelasi vechi strain din viata mea! Strain, straini? Incerc atat de tare sa-i vad chipul, sa-i pot identifica trasaturile, sa-i recunosc zambetul….incerc. Lui? Lor?

Si totusi, ma intriga, imi da emotii si-mi starneste curiozitatea, iar cel mai greu lucru e ca nu pot pune intrebari, caci vor fi in zadar, nu vei auzi nimic, iar eu nu-mi voi primi raspunsurile.  Tot ce vreau e sa nu dispara ceata si sa-mi ingradeasca imaginatia cu o identitate reala.

Sa ai cu ce-ti umple weekend'ul.(1)

                                               

Doar oameni.

Adevarul, spus sub orice forma, oricat de bine camuflat ar fi, oricat de subtil si de diplomat, doare. Doare atat de tare incat daca ne-ar fi dat sa strigam, nu ne-am mai putea intelege intre noi. Pentru ca oamenii sunt intr-o continua cautare a adevarului, iar in momentul cand simt ca il ating, fug speriati de ce-au vazut si prefera sa se ascunda in spatele unor neadevaruri frumoase. Fiecare dintre noi ne credem stapanii adevarului absolut, nu  admitem nicio alta optiune, nu vedem dincolo de ceea ce credem noi ca e bine, nu vrem sa auzim decat anumite lucruri, iar in momentul in care cineva ne trezeste la realitate, nu incepem sa uram realitatea, ci mai degraba acea persoana. Aruncam vina asupra unui om, un om care poate nu avea in minte decat sa faca un bine.  Nu stiu de ce, dar pornind de la un zambet, de la o stare de spirit, ne mintim frumos unii pe altii, ne suparam cu zambetul pe buze, plangem sau poate ne abtinem, ne manifestam doar cum ar trebui, nu cum ne vine. Incercam din rasputeri sa parem mult mai puternici decat suntem, ne ascundem slabiciunile, ascundem gustul amar al unei ciocolate primite cadou, doar pentru ca cel care ne-a daruit-o sa nu se simta prost. Si uite asa, ne ascundem toata viata, noi de noi…noi de ceilalti, iar ceilalti de toata lumea. De ce nu scriu atat de des aici?Pentru ca evit sa mint, pentru ca evit si eu anumite subiecte, pentru ca nu pot scrie mereu ce-mi vine in minte…pentru ca cineva s-ar simti jignit, pentru ca poate cineva prefera sa vada soarele intr-o vedere de la mare decat sa priveasca pe geamul camerei sale si sa realizeze ca de fapt afara e furtuna. Si ne doare fiecare picur de ploaie si asundem durerea si ne prefacem fericiti, ne mintim si ne complacem in situatia asta. Suntem oameni, suntem doar oameni, singurele vietati care pot cunoaste fericirea.

Vreau, vreau .Vreau ....

Vreau caldura, dar nu-mi dati grade celsius in termomentru. Vreau liniste, dar nu inchideti muzica si nu incercati sa taceti. Vreau sa fug, dar sa nu obosesc. Vreau odihna, dar nu somn. Vreau sa doara, dar nu vreau rani pansate si nici prescriptii medicale. As pleca departe, mi-as lua viata in maini si as lua-o de la capat, insa ma leaga prea multe de prezent. Mi-as dori sa cunosc multa lume, dar sa trecem de partea introductiva. Mi-e foame si nu cer nimic de mancare, asa ca nu aveti de ce sa ma indemnati sa deschid frigiderul. Mi-e lene, dar n-o sa-mi treaca. Vreau o lista mare de cumparaturi care sa fie bifata cu drag, nu obligatie. Vreau singuratate, dar tineti-ma in agitatie. Vreau sa uit, insa voi trebuie sa-mi aduceti aminte.  Vreau sa nu mai fie la fel, dar parca ma tem de o schimbare. Vreau sa intelegi, dar te-ai chinui si tot ar fi in zadar. Am planuri, trebuie doar sa ma faci sa le rostesc cu voce tare si sa ma indemni sa le pun in aplicare. Vreau o luna plina de sentimente pozitive, dar in acelasi timp sa o dezgolesc cat pot de tare. Vreau sa ma-nvelesti cu vise si incredere si vreau sa ma faci sa uit ca-n lume exista intrebari. Ajuta-ma sa-mi decorez lumea, invata si invata-ma cum e sa traiesti altfel. Ia-ti o haina noua si arunca vreo 3 invechite, dar odata cu ele, arunca tot ce era legat de culoarea si mirosul lor. Incearca sa privesti spre mare si sa vezi altceva decat albatru infinit.